S-a întâmplat în 23 martie 1898

S-a întâmplat în 23 martie 1898 . Se adoptă Legea învăţământului secundar şi superior, elaborată de Spiru Haret şi C. Dimitrescu-Iaşi, care instituie învăţământul secundar de opt clase, în două cicluri (inferior şi superior) şi în secţii (modernă, reală şi clasică), gimnazii şi şcoli normale şi organizează mai temeinic învăţământul superior.

S-a întâmplat în 23 martie 1898
S-a întâmplat în 23 martie 1898
S-a întâmplat în 23 martie 1898

           Spiru Haret s-a născut la Hanul Conachi, Iaşi, în 15 februarie 1851. Învăţătura primară şi-a început-o în familie şi apoi la şcoala primară din Dorohoi, iar la 28 aprilie 1860 a fost înscris în clasa a II-a la şcoala din Sărărie (Iaşi), aflată sub conducerea lui Toma Săvescu, care a trăit să-şi vadă şcolarul urcând pe rând toate treptele scării sociale. Precocitatea ştiinţifică a lui Haret a fost probată de cele două manuale pe care le-a publicat încă de pe băncile liceului, unul de algebră şi altul de trigonometrie.

             După susţinerea bacalaureatului în 1869, Haret s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti iar în anul 1870, obţinea prin concurs postul de profesor de matematică la Seminarul Central „Nifon Mitropolitul“ din Capitală.

           De la înfiinţarea universităţilor de la Bucureşti şi Iaşi, scopul lor principal a fost formarea unor specialişti de marcă la nivel european. În urma stăruinţei lui Titu Maiorescu, ministrul Instrucţiunii de pe atunci, se declară o bursă vacantă pentru studiul matematicelor şi în septembrie 1874 Haret a câştigat concursul, plecând la Paris. Astfel se realiză „această dorinţă, care de mult îl frământa“, cum se exprimă singur în amintirile sale.

             În 1875, Haret obţine la Paris licenţa în matematică, în 1876, o alta în fizică, pentru ca, la 18 ianuarie 1878, să prezinte o teză de doctorat – „Asupra invariabilităţii axelor mari ale orbitelor planetare“. Lucrarea a fost susţinută în faţa unei comisii prezidate de renumitul profesor V. A. Puiseux şi va fi publicată în Tomul XVIII al Analelor Observatorului din Paris.

           Îndată după întoarcerea sa din Paris, precedat de faima care se răspândise repede, Haret e numit, la 1 aprilie 1878, suplinitor la catedra de Mecanică de la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, iar în urma concursului, ocupă aceeaşi catedră, cu titlul provizoriu, în data de 2 octombrie al aceluiaşi an. A mai predat la Şcoala de Artilerie şi Geniu între anii 1881-1886 şi la Şcoala de Poduri şi Şosele din 1881 până la 1910.

           În acest timp, intră în tangenţă cu administraţia învăţământului ca inspector general al şcolilor. De aici încolo începe să se desfăşoare activitatea socială a lui Spiru Haret, chibzuită şi frământată multă vreme, pusă în lucrare cu stăruinţă şi adusă la îndeplinire cu toată însufleţirea.

            Mai întâi ca inspector general, pe lângă inspecţiile numeroase, Haret îşi înseamnă activitatea printr-o lucrare unică în felul ei. După un an şi jumătate de inspectorat, îmbrăţişează problema învăţământului şi nu numai cu o privire generală, ci ca pe un sistem bine închegat. Aceeaşi minte care se încumetase să desluşească o problemă grea de astronomie, nu se sfieşte în faţa chestiunii grele a învăţământului întreg.

             Raportul lui Haret de la 1884 cuprinde o bogăţie de informaţii referitoare la starea învăţământului secundar de pe atunci, de idei conducătoare pentru o bună reformă a acestui învăţământ şi de metode pentru realizarea acestor idei în toate amănuntele lor. De la împărţirea materiilor şi a orelor pe clase, de la prevederea amănunţită a cheltuielilor bugetare pentru înfiinţarea de şcoli, până la consideraţiuni înalte de educaţie şi cultură, totul e desfăşurat, înlănţuit şi expus cu căldură, iar alocuri, acolo unde era nevoie, cu energie şi chiar cu indignare.

            În anul 1885, Dimitrie A. Sturdza venind la Ministerul Instrucţiunii, Haret, ca un bun cunoscător al chestiunilor şcolare, este chemat din postul de inspector la cel de secretar general. În această funcţie, sub înrâurirea adâncă a unui patriotism luminat, a căpătat Haret pregătirea temeinică pentru activitatea viitoare. Aşa încât, când Haret a fost chemat, în 1897, ca ministru al Instrucţiunii, el avea reforma învăţământului pregătită.

            Legea lui Haret, care schimbă organizarea de la 1864 a învăţământului secundar şi superior, este în mare parte în uz şi astăzi. Cu Haret lângă el, Sturdza încearcă reorganizarea învăţământului, după ce, mai înainte, pe acelaşi teren, eşuaseră P. P. Carp, Titu Maiorescu şi V. A. Urechia.

              Spiru Haret a fost de trei ori ministru al Instrucţiunii Publice, având posibilitatea pe care alţi miniştri de mai înainte sau după el n-au avut-o – aceea de a-şi pune legile în aplicare, exemplu rar în România, al unei opere de eficientă continuitate. El s-a devotat cu totul şcolii şi a avut marea înţelepciune de a şti să se facă tolerat de morala epocii pentru a-şi trece realizările.

           Mare în simplitatea felului său de a fi, Haret, în situaţia în care a ajuns, graţie însuşirilor sale, a ştiut să-şi găsească colaboratori admirabili şi să fie necontenit înconjurat de încrederea lor. În guvern era stimat şi preţuit de toţi colegii. Modest în pretenţiile sale, la guvern sau în afara lui, rămânea acelaşi om.

Surse:

Spiru Haret şi reforma sistemului educaţional: model pentru contemporani

http://www.usv.ro/pro-doct/database/2010/27/prezentate/02.pdf

http://www.dozadebine.ro/spiru-haret-reformatorul-scolii-romanesti-1/

http://ceascadecultura.ro/ServesteArticol.aspx?idart=3403

http://studium.ugal.ro/ARTICOLE_STUDIUM/ARTICOLE_STUDIUM3/307_IFRIM.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 23 martie 1898 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

303 total views, 3 views today

Facebook Comments