S-a întâmplat în 20 februarie 1790

S-a întâmplat în 20 februarie 1790 . A încetat din viaţă Iosif al II-lea, rege, împărat al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană şi rege al Ungariei şi Boemiei, fiul reginei Maria Thereza. În timpul domniei sale şi al Mariei Thereza, Bucovina a fost anexată de Habsburgi (1775) şi a avut loc prima răscoală condusă de Horea, Cloşca şi Crişan (1784). Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam în Casa de Habsburg, (n. 13 martie 1741, Viena – d. Viena) a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între anii 1765-1790.

4 73
3 99
S-a întâmplat în 20 februarie 1790
1 131
S-a întâmplat în 20 februarie 1790

            A fost primul fiu al împărătesei Maria Tereza și al soțului acesteia, împăratul Francisc I, cooptat la conducerea Țărilor Ereditare Habsburgice după moartea tatălui său în anul 1765.

         Din cei șaisprezece copii ai cuplului imperial, a fost cel mai dificil de educat. Iosif s-a născut în mijlocul primelor revolte din Războiul de Succesiune Austriacă. Educația sa reală i-a fost dată prin scrierile lui Voltaire, a enciclopediștilor francezi și prin exemplul regelui Frederic al II-lea al Prusiei.

          Pregătirea sa a fost conferită de oficiali guvernamentali, care l-au instruit în detaliile mecanice ale administrării numeroaselor sale state care compun dominioanele austriece și Sfântul Imperiu Roman. A avut o copilărie severă. Mama sa nu pregeta să-l bată cu mâna ei atunci când considera că fiul avea o purtare inacceptabilă.

         El a fost făcut membru al Consiliului de stat (Staatsrat) și a început să elaboreze documente pentru ca mama lui să le citească.

           Era pentru o toleranță religioasă, nerăbdător să reducă puterea bisericii, pentru a calma țărănimea de sarcinile feudale și să elimine restricțiile privind comerțul și știința. În acestea, el nu a fost diferit față de Frederic, sau de fratele și succesorul său, Leopold al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, la fel ca toți conducătorii luminați ai secolului al XVIII-lea. A încercat să-i elibereze pe iobagi, dar acest lucru s-a întâmplat după moartea sa.

           Moștenise de la mama sa credința că dinastia de Austria are o calitate augustă și pretindea să obțină orice își dorea pentru propria sa putere și interes. Contemporanii au spus despre el că era impresionant,dar nu neapărat în mod plăcut.

          Caracterul arogant al împăratului a fost evident și pentru Frederic al II-lea al Prusiei, care, după prima lor întâlnire din 1769, l-a descris ca fiind ambițios și capabil să pună lumea pe foc. Ministrul francez Vergennes, care l-a întâlnit pe Iosif când acesta a călătorit incognito în 1777, l-a considerat a fi „ambițios și despotic”.

          După moartea tatălui său în 1765, el a devenit împărat și a fost făcut co-regent de către mama sa în dominioanele austriece. Ca împărat nu a deținut puterea reală, mama sa crezând că nici soțul, nici fiul nu ar trebui să o priveze vreodată de controlului suveran în dominioane ei ereditare. Până la moartea mamei sale în 1780, Iosif nu a fost niciodată destul de liber să-și urmeze propriile instincte.

           A vizitat în mai multe rânduri, în anii 1768, 1770, 1773, 1783 și 1786, Banatul, Transilvania și Bucovina. Aici a primit cu solicitudine petițiile oamenilor și a intrat în conștiința colectivă ca „bunul împărat”. Hotelul „Împăratul Romanilor” din Sibiu a fost denumit astfel în amintirea lui Iosif al II-lea.

             Tot lui i se datorează numele comunelor grănicerești, învecinate, din județul Bistrița-Năsăud: Salva, Romuli, Parva și Nepos. Aceasta, în urma exclamației „Vă salut mici nepoți ai Romei!” (în latină Salve parvae nepos Romuli!).

            După moartea mamei sale, Iosif, în vârstă de 39 de ani, poate să-și exercite puterea. Una dintre primele măsuri pe care le ia este acordarea termenului de șase luni „republicii feminine” să evacueze Palatul Hofburg. Ordinul se referă la fostele guvernante, văduvele unor curteni, și la surorile împăratului care sunt invitate să să se retragă la mănăstire sau în alte așezăminte departe de Viena.

           El își păstrează apartamentul foarte modest din aripa leopoldină. Acesta data din timpul străbunicului său și care fusese restaurat în stil baroc. În ceea ce privește aspectul fizic, Iosif s-a îngrășat, are fața alungită și fruntea foarte înaltă, pleșuvă.

       Se îmbracă în special într-o uniformă militară ponosită Însă întotdeauna era barat transversal peste piept cu marea eșarfă roșu-alb-roșu care îi dă un aer marțial.

          Protocolul la curte se simplifică, reverența este suprimată, la fel și sărutarea mâinii. Recepțiile grandioase de pe timpul Mariei Tereza dispar. Totuși orașul cunoaște o perioadă înfloritoare a istoriei sale muzicale. Împăratul este adesea văzut la operă, la concerte și la Burgtheater. În domeniul politicii religioase, Iosif al II-lea a fost adeptul iluminismului, secularizând averile mănăstirești, însă sprijinind emanciparea parohiilor. A aprobat construirea a numeroase biserici ortodoxe din piatră în Transilvania, cum ar fi bisericile ortodoxe din Brașov și în special din Mărginimea Sibiului.

           Pentru a consolida noua alianță cu Franța, semnată în 1756, împărăteasa l-a căsătorit în 1760 cu Prințesa Isabella Maria de Parma (1741-1763). Aceasta era nepoata regelui Ludovic al XV-lea. Era o fată cu un spirit și o inteligență mai mare decât soțul ei, dar un temperament aproape morbid melancolic.

          Iosif și-a iubit soția găsind-o fermecătoare iar ea a căutat cu o atenție deosebită să-i cultive afecțiunea. Isabella a fost, de asemenea, cea mai bună prietenă și confidentă cu sora soțului ei, Maria Christina, ducesa de Teschen.

           Din mariajul lui Iosif cu Isabella a rezultat o fiică, Maria Tereza. În noiembrie 1763, în timp ce era însărcinată în șase luni, Isabella s-a îmbolnăvit de variolă, a intrat în travaliu prematur și a născut o fiică, Arhiducesa Maria Cristina, care a murit la scurt timp. Bolnavă și stresată de nașterea bruscă și de tragedie, Isabella a murit săptămâna următoare. Pierderea soției sale iubite și a copilului lor nou-născut au fost devastatoare pentru Iosif. Și-a iubit foarte mult fiica și a rămas un tată devotat pentru Maria Tereza.

          Din motive politice, și sub o tensiune constantă, în 1765, el a cedat și s-a recăsătorit cu verișoara sa de gradul al doilea. Prințesa Maria Josepha a Bavariei era fiica împăratului Carol al VII-lea și a Arhiducesei Maria Amalia de Austria. Mariajul a fost extrem de nefericit, însă scurt, a durat numai doi ani.

          După moartea celei de-a doua soții, tot pentru consolidarea alianței cu Franța, mama sa s-a gândit să-l căsătorească cu Prințesa Bathilde d’Orléans. Mai târziu, s-a pus problema unei căsătorii între împărat și sora mai mică a regelui Ludovic al XVI-lea. Însă ambele proiecte au căzut. Iosif nu s-a mai recăsătorit niciodată.

       În 1770, la vârsta de șapte ani, singurul copil al lui Iosif, Maria Tereza, s-a îmbolnăvit de pleurizie și a murit. Pierderea fiicei a fost profund traumatizantă pentru el și l-a lăsat cu profunde cicatrici. În lipsa moștenitorilor, Iosif al II-lea a fost în cele din urmă urmat la tron de fratele său mai mic, Leopold al II-lea.

Surse:

Ileana Bozac, Teodor Pavel, Călătoria împăratului Iosif al II-lea în Transilvania la 1773, Cluj, Centrul de Studii Transilvane, 2006

https://www.britannica.com/biography/Joseph-II

 https://www.academia.edu/4055409/Petre_Din_-_Mitul_bunului_%C3%AEmp%C4%83rat–_%C3%AEn_Transilvania_sub_Iosif_al_II-lea

Petre Din, Mitul bunului împărat în sensibilitatea colectivă a românilor din Transilvania în secolul al XVIII-lea, Cluj, 2003;

https://www.thefamouspeople.com/profiles/joseph-ii-holy-roman-emperor-6466.php

https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/reportaje/calatorie-imparateasca-in-transilvania-35379.html

Angelika Schaser, Reformele iozefine în Transilvania și urmările lor în viața socială, Sibiu, 2000.

https://adevarul.ro/locale/bistrita/foto-Imparatul-iosif-ii-lea-imbiat-slana-rachiu-cas-tinutul-nasaudului-1773-1_51477b0e00f5182b852539ca/index.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 20 februarie 1790 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

279 total views, 3 views today

Facebook Comments