S-a întâmplat în 17 martie 1976

S-a întâmplat în 17 martie 1976 . A murit regizorul Luchino Visconti. Luchino Visconti di Modrone, Conte de Lonate Pozzolo (n. 2 noiembrie 1906), a fost un regizor de film, operă și teatru și scenarist italian. Este cunoscut în întreaga lume datorită filmelor Ghepardul (1963) și Moarte la Veneția (1971).

S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
S-a întâmplat în 17 martie 1976
1 88

 Provenit dintr-o familie de clasă superioară, Luchino Visconti a fost un simpatizant al comunismului, dar care a păstrat un stil de viață generos. Familia sa a fost martoră la dispariția de pe scena istoriei a unor mari epoci: feudalitatea, renașterea, bughezia, momente pe care regizorul le-a reflectat în filmele „Ghepardul”, „Amurgul zeilor”, „Inocentul” – care surprind moartea perioadei numită „la belle epoque”. Una dintre producţiile sale orientate spre aristocrație, „Ghepardul” (1963), cu Burt Lancaster în rolul principal, a fost considerat de mulți ca fiind o capodoperă. Printre colaboratorii favoriţi ai cineastului s-au numărat nume mari ale cinematografiei: Anna Magnani, Silvana Mangano, Claudia Cardinale, Marcello Mastroianni, Alain Delon, Dirk Bogarde și Helmut Berger.

 A moștenit din familie pasiunea pentru muzică, teatru și literatură, frecventând de copil Teatrul Scala. În copilărie, a studiat violoncelul cu muzicianul Lorenzo de Paolis și a avut ocazia să îi întâlnească pe compozitorul Giacomo Puccini, dirijorul Arturo Toscanini și scriitorul Gabriele D’Annunzio.

 Înrolat în armată în 1926, ajunge să călătorească des, iar la Paris îi cunoaște pe Kurt Weill, Jean Cocteau și Coco Chanel. Lucrează ca asistent de costume la producția filmului scurt regizat de Jean Renoir, „Partie de campagne” (1936).

 După moartea mamei sale, în 1939, părăsește Milano și pleacă la Roma, unde începe să frecventeze cercurile tinerilor artiști din capitală. În 1941, publică în revista „Cinema” primul său articol celebru — „Cadaveri” (Cadavre). Participă la mai multe producții cinematografice, iar între 1941-1942 lucrează la primul său film, „Ossessione” (Obsesie, 1943), un exemplu de neorealism incipient, cu o poveste ce pleacă de la romanul lui James Mallahan Cain „Poștașul sună întotdeauna de două ori” (1934).

 Implicat activ în grupurile de rezistență comuniste, a fost arestat și torturat. După eliberare, alege să se dedice regiei de teatru. În 1947, pleacă în Sicilia pentru realizarea unui documentar despre pescarii din Aci Trezza — „La Terra Trema” (Pământul se cutremură, 1948), inspirat de lucrarea „I Malavoglia”, scrisă de Giovanni Verga. În 1948, filmul a fost proiectat fără succes la Veneţia, primind recenzii contradictorii.

 Între 1948 și 1951, revine la teatru, dedicându-se unor capodopere precum „Un tramvai numit dorință”, „Oreste”, „Moartea unui comis voiajor”, „Seducătorul” și începe să lucreze la filmul „Bellissima” (1952), cu Anna Magnani.

 În 1954, a fost lansat în cinematografe „Senso”, o capodoperă descrisă drept un tribut adus lui Verdi și o analiză critică a perioadei Risorgimento — „Renașterea” anilor 1815—1860. Filmul a stârnit numeroase critici, urmate de polemici declanșate în urma ratării marelui premiu Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția, mai notează sursa citată. În 1954, are loc premiera operei „La Vestale”, în interpretarea Mariei Callas, care a fost urmată de „La Sonnambula”, „La Traviata”, „Anna Bolena” și „Ifigenia in Tauride”, toate în regia lui Visconti. Colaborarea cu Maria Callas se încadrează între momentele cele mai memorabile și mai geniale pe care regizorul le-a dăruit teatrului liric, evidențiază publicațiile de specialitate.

 În cinematografie, Luchino Visconti a continuat cu „Le Notti Bianche” (Nopți albe, 1957), recompensat cu Leul de Argint, și „Rocco e i suoi fratelli” (Roco și frații săi, 1960), cu Alain Delon, nominalizat la două categorii ale premiilor BAFTA: cel mai bun film într-o limbă străină și cea mai bună actriță străină — Annie Girardot. În 1962, a avut loc premiera filmului „Boccaccio ’70”, o colecție de povești la care Visconti a participat cu regia segmentului „Il lavoro”.

 În 1963, a fost lansat „Il gattopardo” (Ghepardul), inspirat după romanul cu același nume al lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa (1958). Filmul a fost recompensat cu distincția Palme d’or la Festivalul de Film de la Cannes și nominalizat la premiile Academiei Americane de Film pentru designul costumelor. În 1967, a avut loc premiera filmului „Lo Straniero” (Străinul), nominalizat la Globurile de Aur la categoria film străin și la Festivalul de Film de la Veneția pentru cea mai importantă distincție — Leul de Aur.

 Între 1969 și 1973, a lucrat la proiectul unei trilogii germane, considerată, odată cu trecerea timpului, un testament spiritual al regizorului: „La caduta degli dei” (Căderea zeilor, 1969), „Morte a Venezia” (Moarte la Veneţia, 1971) și „Ludwig” (1972). În perioada realizării filmului „Ludwig”, regizorul a suferit un accident cerebral și a rămas cu un picior și un braț paralizate. A mai realizat „Gruppo di famiglia in un interno” (Violență și pasiune, 1974) și „L’innocente” (Inocentul, 1976), ultimul său film, încadrat în șirul capodoperelor cineastului.

 A murit la vârsta de 69 de ani, la Roma, la 17 martie 1976. Prin longevitate, prin rafinament şi prin rigoarea cu care a pus în pagină propriile sale obsesii creatoare, Luchino Visconti este una dintre efigiile care ilustrează emanciparea vizionară a cinematografului din secolul trecut.
Surse:

https://biografieonline.it/biografia-luchino-visconti

https://www.cinemagia.ro/actori/luchino-visconti-2301/

https://www.britannica.com/biography/Luchino-Visconti-Italian-director

http://www.luchinovisconti.net/visconti_pg/biography.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 17 martie 1976 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

231 total views, 3 views today

Facebook Comments