S-a întâmplat în 17 aprilie 1647

S-a întâmplat în 17 aprilie 1647

          Cronicarul de mai târziu a învățat carte la Lwów, Uniunea statală polono-lituaniană, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt, apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul 1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova.

S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647
S-a întâmplat în 17 aprilie 1647

          „Letopiseţul Ţării Moldovei de când s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viaţa domnilor care scrie de la Dragoş până la Aron-Vodă” a fost scris spre sfârşitul vieţii (se crede că ar fi muncit la el între anii 1642-1647).

          Baza informativă a cronicii au constituit-o manualele slavone de curte, cronica Poloniei a lui Joachim Bielski şi o cosmografie latină. Valoarea ei constă în integrarea faptelor istorice într-un sistem de gândire politică. Cronicarul motivează scrierea acestui letopiseţ din simplul pretext „ca să nu se înece… anii cei trecuţi“ şi să lase urmaşilor amănunte despre cele ce au fost să se petreacă în anii de demult, dar şi din grija ca aceştia să nu rămână „asemenea fiarelor şi dobitoacelor celor mute şi fără minte“.

          E de accentuat importanţa pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea şi creşterea conştiinţei naţionale a poporului, Letopiseţul Ţării Moldovei constituind începutu listoriografiei în limba română. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns şi s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al XVII-lea şi până astăzi stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul.

          Alţi copişti, ca Misail Călugărul şi Axinte Uricariul au adăugat la rândul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conţinînd integral sau parţial cronica lui Ureche. Prima publicare a textului s-a făcut în 1852, de către Mihail Kogălniceanu. Letopiseţul prezintă istoria Moldovei de la al doilea descălecat (1359) pînă la a doua domnie a lui Aron-Vodă.

         Grigore Ureche a consemnat în mod obiectiv evenimentele şi întâmplările cele mai importante, ţinând foarte mult să fie nu un „scriitoriu de cuvinte deşarte ce de dereptate“. Adversar al unei puteri domneşti fără controlul boierimii, Ureche a scris cronica de pe poziţia marii boierimi. A glorificat eroica luptă antiotomană a moldovenilor pentru neatârnarea ţării şi în special epoca lui Ştefan cel Mare. În politica externă, Grigore Ureche a promovat cu perseverenţă ideea polonofilă – izbăvirea Moldovei de turci numai în alianţă cu Polonia.

Surse:

https://www.scribd.com/doc/47463757/Grigore-Ureche-Viata-si-Opera

http://www.istoria.md/articol/77/Grigore_Ureche

https://www.academia.edu/11573428/Grigore_Ureche_Letopise%C5%A3ul_%C5%A2%C4%83rii_Moldovei

https://www.ro.biography.name/scriitori/8-romania/68-grigore-ureche-1590-1647

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 17 aprilie 1647 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

95 total views, 15 views today

Facebook Comments