S-a întâmplat în 14 iunie 1848

S-a întâmplat în 14 iunie 1848: Vasile Alecsandri a publicat, în revista braşoveană „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, supliment al gazetei de Transilvania, poezia „Hora Ardealului”, în fapt un „embrion” al viitoarei Hore a Unirii. Născut în anul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu, pe 14 iulie, boierul Vasile Alecsandri a devenit, încă din tinereţe, apărătorul celor oropsiţi, situându-se în tabăra celor generoşi, a celor cu înaltă simţire pentru Popor şi Ţară. Tratându-l ca pe un tovarăş de joacă pe Vasile Porojan, fiu de ţigan, Vasile Alecsandri dă un exemplu de aleasă omenie, dezrobind familiile de ţigani de pe moşia proprie.

S-a întâmplat în 14 iunie 1848
S-a întâmplat în 14 iunie 1848
S-a întâmplat în 14 iunie 1848
S-a întâmplat în 14 iunie 1848

       Vasile Alecsandri a trăit 79 de ani. În tot acest timp, este nu doar martor la evenimentele din viaţa Poporului Român, ci se implică, animat de convingerea că trebuie să fie acolo, că trebuie să acţioneze, că trebuie să vorbească. Se afirmă astfel în mişcarea de la 1848, când „poetul are un rol de frunte între intelectualii moldoveni” şi „pe întreg teritoriul românesc”.Scrie poezia „Deşteptarea României”, manifest poetic al revoluţiei paşoptiste, căruia i se răspunde de către Andrei Mureşanu de la Braşov cu „Un răsunet” („Deşteaptă-te, Române!”), poezia figurând ca o chemare entuziastă:
„Hai, copii, de-acelaşi sânge! Hai cu toţi într-o unire,
Libertate-acum sau moarte să cătăm să dobândim!”
Entuziasmul său este atât de mare, încât îmbrăţişează întrutotul curajul de a îndepărta tirania din existenţa acestui popor mult încercat:
„Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea reînviind.
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
Pentru patria sa moare,
Nemurire moştenind.”
       Tot de revoluţia de la 1848 se leagă şi poezia „Hora Ardealului” (embrionul viitoarei „Hora Unirii”), entuziast salut adresat marii adunări de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, considerată un „prolog al libertăţii şi unirii tuturor românilor”. Al doilea moment, care îi marchează poetului existenţa, este Unirea de la 1859, care a instituit, sub conducerea domnului român, numele Ţării, România. „Hora Unirii”, scrisă cu trei ani înainte (1856), „a rămas ca un imn naţional în memoria posterităţii”.
       Versurile din „Hora Unirii” „au prezidat poetic actul politic cel mai semnificativ din istoria României moderne”.Dincolo de ilustrarea măiastră a peisajelor din natura Patriei, de încrengătura pieselor de teatru, Vasile Alecsandri se aşează la loc de frunte, în Literatura Română, cu volumul de poezii „Ostaşii noştri”, unul din cele mai omogene şi mai durabile din întreaga sa creaţie, considerat, cu dreptate, o epopee a eroismului românilor în Războiul de Independenţă, în urma căruia turcul n-a mai călcat pământ românesc.
       Este menţionat în notele vremii că poetul aştepta pe banca de la poarta casei sale oşteni întorşi de pe front şi, acostându-i, le cerea să-i povestească întâmplări din război.Volumul de poezii „Ostaşii noştri” evocă evenimentul nimicirii visului de cucerire al otomanilor.Reproşându-i-se de către contemporani că „Peneş Curcanul” este scrisă într-un ritm cam săltăreţ, opus tragediei episodului de luptă, autorul motivează că „simplitatea, vitejia şi patriotismul poporului, umorul său neabătut în faţa căruia moartea îşi pierde puterea de înspăimântare” este o stare desprinsă din înseşi povestirile celor întorşi din luptă şi astfel versul său corespunde acestor trăiri de curaj şi avânt în înfruntarea cu moartea.  Purtător de cuvânt al neamului, Vasile Alecsandri comunică mândru că lumea a aflat despre românul care are un renume, de viteaz. Se face referire la ziariştii străini prezenţi pe front care trimiteau ziarelor lor ştiri pline de entuziasm despre eroismul românilor.
         Timp de 79 de ani, Vasile Alecsandri a zidit un om complet, cu o gândire selectă, cu sufletul vibrant al unui român care şi-a împlinit cu distincţie datoria de cetăţean. Spre sfârşitul vieţii, după 60 de ani, participă la concursul de poezie latină de la Montpellier, unde câştigă premiul întâi cu „Cântecul gintei latine”. Cu toate acestea, este unul dintre cei care critică, cu aspră ironie, exagerările latinismului în vorbirea protipendadei vremii, afirmând că limba poporului trebuie să stea la baza vorbirii noastre, mai ales că, înainte de invazia romanilor, dacii aveau limba lor consolidată.

Surse:

Istoria literaturii române, Editura Academiei, Bucureşti, 1968

Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, Editura Minerva, Bucureşti, 1971

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/06/18/vasile-alecsandri-hora-ardealului-publicata-in-foaie-pentru-minte-inima-si-literatura-brasov-14-iunie-1848/

https://www.dacoromania-alba.ro/nr45/alecsandri_omagiu.htm

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 14 iunie 1848 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

107 total views, 3 views today

Facebook Comments