S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27

S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27: România declară război Austro-Ungariei, intrând în prima conflagraţie mondială; începe războiul de eliberare şi întregire naţională (1916-1919). La 4/17.VIII.1916 fusese semnat, la Bucureşti, Tratatul de alianţă între România, de o parte, şi Rusia, Franţa, Marea Britanie şi Italia, pe de altă parte, pentru intrarea ţării noastre în război de partea Antantei.

S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27
S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27

    Ca urmare a Consiliului de Coroană din 14 august 1916 România a intrat în primul război mondial alături de Antanta. În aceeaşi zi ministrul român la Viena, Edgar Mavrocordat, a înmânat ministrului de externe austro-ungar declaraţia de război. Ea cuprindea următoarele fragmente: „Speranţa pe care ne-am fondat-o pe aderarea noastră la Tripla Alianţă a fost înşelată. De-a lungul unei perioade de mai bine de treizeci de ani, românii din Austro-Ungaria nu numai că n-au avut parte de nicio reformă care să le dea un sentiment de satisfacţie, dar dimpotrivă au fost trataţi ca o rasă inferioară şi condamnaţi să suporte opresiunea unui element străin care nu constituia decât o minoritate în rândul diverselor naţionalităţi care compun Statul Austro-Ungar.
       Toate aceste nedreptăţi pe care le-au suferit fraţii noştri au întreţinut între ţara noastră şi monarhia austro-ungară o continuă stare de animozitate pe care Guvernele Regale nu au depăşit-o decât cu preţul unor mari dificultăţi şi cu numeroase sacrificii”…
     „Doi ani de război, în timpul cărora România şi-a conservat neutralitatea, au demonstrat că Austro-Ungaria, ostilă oricăror reforme interne care ar putea ameliora viaţa popoarelor pe care le guvernează, este gata să-şi asume grele sacrificii pentru a apăra această stare de fapt.Războiul la care ia parte aproape toată Europa pune în discuţie cele mai grave probleme referitoare la dezvoltarea naţională şi la existenţa statelor. România, mânată de dorinţa de a contribui la grabnicul sfârşit al conflictului şi aflată sub imperiul necesităţii de a salvgarda interesele sale de neam, se vede nevoită de a intra în război alături de cei care pot să-i asigure realizarea unităţii naţionale. Din aceste motive ea se consideră, din acest moment, în stare de război cu Austro-Ungaria”.
        La 14 august 1916, ora 9 seara, după doi ani de neutralitate, România intra în Primul Război Mondial. În aceeași zi, erau publicate în Monitorul Oficial Ordinul de mobilizare al armatei române, Legea pentru declararea stării de asediu]. În numărul următor al monitorului, românii erau informați că la 14 august 1914 „guvernul Imperial și Regal al Austro-Ungariei” a fost anunțat de către ministrul plenipotențiar al României în Viena, Edgar Mavrocordato, că „cu începere de la 14/27 august 1916, ora 9 seara, România se găsește în stare de război cu Austro-Ungaria”.
      Erau publicate și proclamațiile regelui Ferdinand către români și soldați. În acestea erau precizate câteva dintre motivele intrării Regatului Român în prima conflagrație mondială: „unirea Româniilor de pe cele două părți ale Carpaților”, eliberarea „de sub stăpânirea străină pe frații noștri de peste munți și din plaiurile Bucovinei”. Soldaților români, descriși drept „vrednici urmași ai ostașilor cari au învins la Răsboieni, la Călugăreni și la Plevna”, li se cerea să se arate „demni de gloria străbună”. Regele le spunea că „o luptă aprigă vă așteaptă. Cu bărbăție să îi îndurăm însă greutățile și cu ajutorul lui Dumnezeu isbânda va fi a noastră”.
  1. G. Duca, ministrul Cultelor și Instrucțiunii în guvernul Ion I. C. Brătianu, transmitea o telegramă directorilor de școală prin care le cerea să-i convoace pe toți „școlarii” care se aflau în comună pentru a li se comunica „însemnătatea ceasului ce trăiesc”.
       „Armata română a fost mobilizată.Răsboiul în care pornește e răsboiul de desrobire și de întregire a neamului. Ea pleacă să înfăptuiască visul nostru de veacuri, speranța cu care înaintașii noștri au trăit și au putut birui urgia vremurilor. Deși școlarii sunt în vacanță, clipa aceasta e prea hotărîtoare ca să nu se pătrundă cu toții de măreția ei și ca în toată vieața lor să nu-i păstreze amintirea neștearsă. De aceea vă rugăm ca de urgență să adunați pe toți elevii școalei d-voastre, pe cari îi veți putea găsi în localitate și să le arătați însemnătatea ceasului ce trăiesc. Să le spuneți că România intră în luptă pentru a pune capăt suferințelor de veacuri ale fraților noștri de peste munți și din Bucovina, pentru a le reda putința ca într’o Românie liberă și întregită să se desvolte în pace. Să-i faceți să priceapă bine că răsboindu-ne pentru o cauză dreaptă alături de marile popoare, cari apără și ele principiul naționalităților, România are nevoie de ajutorul tuturor fiilor ei și că și dânșii trebuie să contribuie în marginile puterilor lor la sforțarea care va asigura națiunii isbânda așteptată. […]. În fine, veți veghia ca, pe cît se poate, școlile în corpore și cu drapelurile lor să asiste la plecarea trupelor și să salute pe cei cu atâta avânt pornesc sub conducerea Regelui Nostru, care și-a însușit toate aspirațiunile neamului, că să lupte pentru gloria și mărirea patriei”.
        Mitropoliții și episcopii erau rugați printr-o altă telegramă a lui I. G. Duca „să ia imediat măsuri ca pretutindeni preoții să binecuvânteze pe cei ce cu atâta având pleacă să jertfească pentru mărirea neamului” și „să se facă în toate bisericile […] cuvenitele rugăciuni pentru isbânda oștilor Române”.
       Intrarea României în război a avut și alte consecințe, printre care interzicerea oricărei forme de comerț a supușilor acelor state cu care România se afla în război și chiar sechestrarea întreprinderilor deținute de ei în regat. Astfel, se preciza că din momentul declarației de război transmisă Austro-Ungariei era interzisă „pe teritoriul regatului” „orice operațiune comercială cu supușii sau casele comerciale și industriale, aparținând Statelor cu cari România s-ar găsi în stare de război sau ai oricărui alt Stat, afară de cele neutre sau aliate României”. Bunurile mobile sau imobile, întreprinderile comerciale, industriale și agricole ale supușilor germani, austro-ungari, bulgari sau turci erau sechestrate de parchete.
        În afară de acesta, tot ca o măsură de precauție, supușii de sex bărbătesc erau internați în lagăre speciale amenajate pe toata durata războiului. Astfel, în decizia ministrului de Interne V. G. Morțun din 14 august 1916 se arătau cine erau cei care urmau să fie internați. Documentul menționa că toți „bărbații dela vârsta de 16 ani în sus, suspuși ai Statelor cu cari ne găsim în stare de răsboi, vor fi internați […] în județul Ialomița, în localități anume desemnate în acest scop”. În document se precizau atât modul în care avea să se producă internarea lor, „prin îngrijirea autorităților polițienești și jandarmi rurali, în fiecare localitate, sub conducerea și privegherea prefecților de poliție și de județ și a direcțiunii poliției și siguranței generale”, cât și drepturile și obligațiile acestora.
       Internații puteau lua cu „dânșii” maxim „40 kgr bagaj pentru o persoană”, „hrana pentru 5 zile” și „serviciul de masă strict necesar”. Ei aveau obligația de a se prezenta zilnic la poliție. Dispoziția nu se aplica celor bolnavi care nu puteau fi transportați. Se menționa că aceștia „vor fi lăsați pe loc pe tot timpul ce va fi desemnat de medic”. Internații urmau să se hrănească „pe propria lor socoteală”. În cazul celor care nu aveau această posibilitate se arăta că „li se va căuta de lucru, iar la rest[ul] li se va procura mijloace de hrană în contul Statului”.
      Statul român își asuma astfel obligația să le asigure condițiile minime de existență. Totodată, pentru a preveni eventualele forme de abuz sau tratament discreționar, autoritățile polițienești erau instruite să se comporte cu ei conform „rangului și pozițiunii lor sociale”. Internarea lor, confiscarea bunurilor (i)mobile și sechestrarea întreprinderilor comerciale de orice tip pe care o aveau în România nu a fost caracteristică doar statului român. Măsuri similare au adoptat și statele cu care Regatul se afla în război.

Surse:

Ardeleanu, Eftimie; Oșca, Alexandru; Preda Dumitru, Istoria Statului Major General Român, Editura Militară, București, 1994

Buzatu, Gheorghe; Dobrinescu, Valeriu Florin; Dumitrescu, Horia, România și primul război mondial, Editura Empro, București, 1998

http://consultantaistorica.ro/blog/14-august-1916-intrarea-romaniei-in-primul-razboi-mondial

https://www.europeana.eu/portal/ro/explore/topics/83-world-war-i.html

https://www.istorie-pe-scurt.ro/declaratia-de-razboi-a-romaniei-catre-austro-ungaria/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 14 august 1916, 14/27 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

275 total views, 3 views today

Facebook Comments