S-a întâmplat în 1 mai 1949

S-a întâmplat în 1 mai 1949: S-a stins din viaţă, la Bucureşti, Gheorghe Petraşcu (n.1872), pictor român. Membru titular al Academiei Române (1936). Unul dintre întemeietorii „Tinerimii artistice” (Paris, 1900).

           S-a născut în orașul Tecuci din Moldova, într-o familie cu tradiții culturale. Părinții săi erau mici proprietari din ținutul Fălciu, Costache Petrovici-Rusciucliu și soția acestuia Elena, născută Bițu-Dumitriu. Frate cu diplomatul, scriitorul și criticul literar și de artă Nicolae Petrașcu, Gheorghe Petrașcu arată de tânăr înclinații artistice, făcând primele studii la Universitatea Națională de Arte București. La recomandarea lui Nicolae Grigorescu, primește o bursă pentru a se perfecționa în străinătate. După un scurt timp petrecut la München, pleacă la Paris, unde se înscrie la Academia Julian și lucrează în atelierul lui Bouguereau (1899-1902). De la prima sa expoziție personală la Ateneul Român (1900), este remarcat de scriitorii Barbu Delavrancea și Alexandru Vlahuță, care îi cumpără câte o lucrare.

S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949
S-a întâmplat în 1 mai 1949

         Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în țară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât și în Franța (Vitré, Saint-Malo), Spania (Podul San Martin din Toledo) și mai ales în Italia (Veneția, Chioggia, Napoli).În peisajele sale, lumina nu șterge contururile ca la impresioniști, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de soliditate. Din acest punct de vedere, peisajele venețiene demonstrează cel mai bine anticonformismul lui Petrașcu. Artistul rezistă interpretărilor tradiționale, în care peisajul orașului pe lagună nu era decât un pretext pentru a analiza interferența vibrațiilor luminoase, în eternă schimbare pe apă, pe zidurile colorate și în aerul pur.

         Influenţat iniţial de N. Grigorescu, se afirmă ulterior ca una dintre cele mai originale personalităţi ale artei româneşti. A realizat capodopere de o adâncă poezie (Interior cu fotoliu roşu; Natură moartă cu tingire; Floarea soarelui; Femei la scăldat etc.). Cu o pasiune nestăvilită, pictează peisaje, atât în ţară (Sinaia, Târgu Ocna, Câmpulung-Muscel), cât şi în Franţa (Vitré, Saint-Malo), Spania (Podul San Martin din Toledo) şi mai ales în Italia (Veneţia, Chioggia, Napoli).

         În peisajele sale, lumina nu şterge contururile ca la impresionişti, dimpotrivă, arhitecturile rectilinii se impun printr-o impresie de soliditate. Din acest punct de vedere, peisajele veneţiene demonstrează cel mai bine anticonformismul lui Petraşcu. Artistul rezistă interpretărilor tradiţionale, în care peisajul oraşului pe lagună nu era decât un pretext pentru a analiza interferenţa vibraţiilor luminoase, în eternă schimbare pe apă, pe zidurile colorate şi în aerul pur.Pentru Petraşcu, Veneţia posedă o nobleţe dramatică, o măreţie tragică şi fastuoasă, „cu străluciri de vechi relicve, ce evocă istoria vechilor palate, cu poezia lor gravă şi fascinantă”.

          Într-o dezlănţuire a tonurilor dure, Petraşcu realizează o massă de culori tumultuoase, printr-o juxtapunere insolită a roşului stins, cu tonalităţi de albastru, cenuşiu şi brun. Această suprapunere succesivă dă pastei lui Petraşcu o structură aproape sculpturală, rugozităţile culorii influenţează regimul de umbre şi lumină ca accentele unui relief. Portretele – în special cele pictate în perioada 1923-1927 – produc o impresie de austeritate majestuoasă.

           Autoportretul din „Muzeul Zambaccian” pare a descinde din Renaşterea italiană, de o gravitate solemnă dar şi cu o notă de sensualitate. Gheorghe Petraşcu a avut numeroase expoziţii personale, între 1903 şi 1923 la Ateneul Român, apoi la „Căminul Artei” (1926-1930), culminând cu cele două retrospective de la „Sala Dalles” din anii 1936 şi 1940.

         A participat la Bienala din Veneţia (1924, 1938 şi 1940); primeşte „Marele Premiu” al „Expoziţiei Internaţionale” din Barcelona (1929) şi al celei din Paris (1937).În 1972, la aniversarea a 100 de ani de la naşterea artistului, Galeria Naţională din Bucureşti a organizat o expoziţie retrospectivă cu o selecţie a operelor sale din principalele muzee şi colecţii din România, relevând autenticitatea stilistică a unui pictor român de certă valoare europeană.

Surse:

http://romania-on-line.net/halloffame/PetrascuGheorghe.htm

http://www.artnet.com/artists/gheorghe-patrascu/

https://g1b2i3.wordpress.com/2009/11/20/galerie-de-pictura-gheorghe-petrascu/

https://www.artline.ro/Gheorghe-Petrascu–geniul-picturii-nascut-la-Tecuci-24278-1-n.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

The post S-a întâmplat în 1 mai 1949 appeared first on Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

339 total views, 3 views today

Facebook Comments