Arhim. Arsenie Papacioc – Epistole către monahia G., partea a III-a
Scumpă soră G„
Am trăit momente prelungi de o interesantă bucurie pentru toate veştile date în privinţa reuşitei luptei tale. Adică, reieşirea la Viaţă (câştigarea procesului). Trebuie să mulţumim sincer Domnului nostru pentru câte ne dă; şi de data aceasta ţi-a dat nu fără, acum, plăcute emoţii, atât de necesare vieţii de studiu duhovnicesc, de siguranţă, sau mare nădejde.

Războiul l-ai câştigat, acum să-ţi câştigi şi pacea.

Cât de scumpă este liberatatea ta, care în lumina ei ai început lupta şi cât de trează este acum viaţa, de gânduri pline de odihnă, de duhuri împlinite, fără de o căsnicie plină de năduf, oftat, nesiguranţă şi economii zgârcite. Fii fericită!
Să nu slăbeşti veselia din inima ta deloc. Mu da pe seama fericirii tale celei mari golurile ce se ivesc în respiraţia ta sufletească uneori, că acelea ţin aproape mereu de lucrurile dinafară, de treburi şi relaţii obligatorii zilei. Ele învaţă mereu pe cel duhovnicesc, ele sunt cununi şi te rog să nu iei cuvântul banalizat sau simplu spus. Ai de acum grozave ocazii să te faci albă şi frumoasă.

Bunul Dumnezeu să te binecuvânteze!
24.06.1972


Scumpă soră G.,

Sunt foarte ocupat. Prins din toate părţile, uneori cu tot şi cu toate. Această „prindere” are dunga ei de folosinţă şi, până la urmă, stăpânit mult de dor de viaţa mântuitoare, le suport şi le duc cum pot pe toate. Foloseşte şi tu vremea, gândind la sfârşitul lucrurilor că şi greul se va sfârşi atunci şi pentru unii vor fi uşoare întrebările şi răspunsurile, iar pentru alţii, ferească Bunul Dumnezeu, va fi ziua cea mare şi cea grea.

Să fii veselă şi prezentă în ascultarea ta de acolo, ştiind că păstrezi o taină pentru Domnul Hristos, şi de aici vine forţa şi tinereţea.

Foloseşte vremea şi locul şi nu te descuraja de cei care te întrerup de la cugetările tale. Au toţi rost şi acesta nu-l poţi simţi şi vedea dacă nu-ţi păstrezi zâmbetul bucuriei creştinului, care doreşte tot mai mult de la inima lui, de la paşii lui…
Nu mă mai gândesc, în mod deosebit, decât la a mă desfiinţa de bună-voie pentru lume şi a-mi adăuga mereu la liniştea mea. Nu zic să mă izolez de lume, ci chiar doresc să dau o fărâmă bună din mine la cât mai mulţi. Să fiu sincer al Domnului Hristos pentru sărmana lume, care mi-a creat de atâtea ori putinţa să o admir, chiar dacă nu mă înţelege.
Să adaugi şi tu vârstă duhovnicească.
Te las liberă lângă Maica Domnului şi veselă, şi sănătoasă.
10.07.1972

 

Epistole, Arhim. Arsenie Papacioc

Alte articole puteți găsi aici.

Post-ul Arhim. Arsenie Papacioc – Epistole către monahia G., partea a III-a apare prima dată în Jurnal Spiritual.

Source: Jurnal Spiritual

215 total views, 3 views today

Facebook Comments