legendapapadiei

Demult, trăia un bătrân singur și sărman. Într-o zi s-a gândit că după ce el nu va mai fi pe lume nu va avea cine să-i facă o pomană creștinească. Așa că, a strâns bani și a cumpărat toate cele necesare pentru un praznic. A chemat la el tot satul, însă sătenii s-au gândit că i-ar face o pagubă prea mare dacă s-ar duce să-i mănânce mâncarea. „După ce că de-abia are el ce mânca ne mai ducem și noi să-i mâncăm bucatele. E mai bine să nu mergem!”, au spus ei. Și nu s-a dus niciunul. Bătrânul s-a supărat, dar a găsit o altă soluție. S-a dus la fiecare răspântie și a lăsat câte o farfurie cu mâncare, băutură în pahare și câte o lumânare. Chiar în acele momente, treceau pe lângă sat Dumnezeu și Sfântul Petru, cărora le era foame și sete. Au văzut mâncarea aburindă și au mâncat pe săturate. Și-au potolit setea cu vinul din pahare. În semn de răsplată, Dumnezeu a lăsat la răspântie niște frunze verzi în formă de cerc cu flori mici și galbene în mijloc. Aceste flori sunt păpădiile, care îi întâmpină pe călători asemenea unor lumânări aprinse.

Legendă auzită și repovestită de…

Mihaela Mușetescu

Post-ul POVEȘTI DE VACANȚĂ – Legenda păpădiei apare prima dată în .:Jurnal Spiritual:..

Source: Jurnal Spiritual

83 total views, 3 views today

Facebook Comments