„Ajuns în fruntea neamului său care era istovit de războaie dese, getul Burebista s-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine, ajungând să fie temut chiar şi de romani”, astfel sintetizează Strabon din Amaseia, geograf şi istoric grec, care îşi redacta opera la puţin timp de la dispariţia lui Burebista, personalitatea conducătorului dac. Mai dispunem ce-i drept, de mărturiile lui Strabon şi ale lui Iordanes. Cel dintâi spune despre întemeietorul statului dac că era “bărbat get” , dar această informaţie nu ne permite nici măcar să stabilim mai precis originea lui Burebista, căci geograful din Amaseia, ca mulţi alţi autori greci îi numeşte “geţi” şi pe locuitorii din interiorul arcului carpatic. Cât despre Iordanes, el stăruie mai mult asupra personalităţii marelui preot Deceneu decât asupra regelui. Mai dispunem de caracterizarea pe care i-o face lui Burebista epigrafa dionysopolitana în cinstea lui Acornion, dar aceasta se referă nu atât la personalitatea regelui, cât la rezultatul acţiunilor sale politice şi militare. Trebuie să recunoaştem, aşadar, ca izvoarele antice nu ne dau nici un fel de informaţii directe despre omul Burebista, despre trăsăturile sale fizice şi morale. Este neîndoielnic că aproape patru decenii din istoria Daciei au fost marcate de personalitatea lui Burebista şi că o parte din opera înfăptuită de el i-a supravieţuit, influenţând evoluţia ulterioară a statului dac până în momentul cuceririi romane. Dar este tot atât de sigur că Burebista a fost produsul epocii sale, că realizările lui s-au întemeiat pe anumite condiţii istorice reale şi pe anumite cerinţe obiective ale societăţii dacice.
istoria.md

4,347 total views, 2 views today

Facebook Comments